Alternativ

miercuri, februarie 01, 2006

Ineditorial - Ce valoare mai are valoare? de Sorin Radulescu

Copilul X este învatat sa-i respecte pe universitari. Absolventii de învatamînt superior, eventual cu masterat sau chiar, de ce nu? doctorat, sînt mucenicii zilelor noastre, mai ales cînd parintii ’din motive obiective’ nu si-au putut termina studiile liceale ori le-au facut la fara frecventa.Sînt unii care tresar cînd vorbesti despre aspiratiile astea bovarice. Adica de ce nu ar avea dreptul chiar si acesti copii la scoala? Accesul neîngradit la educatie a fost considerat o victorie a democratiei ( a democraturii-cum se zice în jargonul ironizant al politologilor)… Desigur, cine spune ca nu? Oamenii vor sa acumuleze si nu strica sa ai pe lînga o casa, masina, conturi în banca ( sau macar pe lînga dorinta de a-ti vînde sufletul ca sa le ai) si cîteva diplome cu care sa-ti coplesesti competitorii. Din acest punct de vedere, învatamantul, care presupune canoane si privatiuni, pare a fi un efort dezinteresat, spiritualizat si, oricum, mai generos decît truda de a face primul miliard. Oamenii cu carte sînt mai respectabili pentru ca par sa fie rentierii propriilor investitii de timp, nervi, efort. Într-o lume interesata de aspectul material, de rentele venite din dobînda, par sa fie cazuti din nori. Pe de alta parte, pe lînga dorinta ca progeniturile sa le razbune ignoranta, parintii sînt constienti ca o diploma universitara nu tine de cald si nici de foame. De aici pragmatismul educatiei. Te duci la scoala sa înveti, dar trebuie sa stii sa te descurci, sa faci bani. Rezulta de aici ca învatatura este o valoare absoluta, cu care nu prea ai ce face în viata de toate zilele, în vreme ce afacerile, banul sînt o valoare palpabila, reala, care dau adevarata masura a existentei. Într-un fel, oamenii spun astfel ca s-au saturat si de saracie, si de ignoranta si ca-si deleaga copiii sa-i razbune. Asa s-au umplut universitatile de copii împinsi de la spate sa termine scoala si dosarele procuraturii de delincventi cu studii superioare. Educatia echivoca a celor 7 ani de-acasa are (cumva paradoxal) o ratiune. Studiile superioare si diplomele au fost compromise de-a lungul deceniilor comuniste si, parca mai abitir, dupa aceea, de cohorta de politicieni agramati, profesori dezaxati, intelectuali vexati si slugarnici. La ce bun sa faci carte daca tot la tîrît servieta altuia ajungi?-se întreaba, pe buna dreptate, cei care înca mai cred ca investitia în educatie merita. Democratia educationala a creat niste gauri atît de mari în sitele cu care-si cern facultatile candidatii ca, practic, oricine poate urma o scoala superioara, si, cu putin noroc si sprijin pecuniar, poate s-o si termine. Tot asa pot face si masteratul sau doctoratul pentru a si-l agata în dreptul numelui si în biografiile profesionale. Rezultatul educatiei a capatat un pret corect si cine-l da, poate fi scutit de timpul, nervii si energia consumate cu învatatura. Educatia pute. Dupa o scoala în care, practic, repetentia nu mai exista, absolventii de liceu ajung la facultate pe care o fac fara alte probleme decît facturile. Facultatea nu mai costa minte, ci bani. Comportamentul grupurilor de interese care functioneaza în cultura, delasarea si deprofesionalizarea Universitatilor si, în special, laxitatea (slugarnicia) Academiei Române au compromis ideea academica. În cele din urma, au triumfat imbecilii. A parcurge ierarhiile intelectuale a început sa fie sinonim cu a da din coate prin partid sau prin piata financiara dominata de rechini si speculanti. Prin urmare, rezultatul educatiei nu mai are valoare spirituala si a devenit doar suma tuturor cheltuielilor colaterale pe care le-ai facut sa ungi sistemul. Concursurile sînt pentru fraieri, marile institutii recurg la ceea ce se numeste head-hunting, adica vînatoare de capete (de creiere), în fapt, o selectie pe criterii incontrolabile care escamoteaza ideea competitiei. De multe ori, descoperi ca, în substratul selectiei cu pricina, se afla considerente care tin de familie, ideologie, cunostinte sau sexualitate.Însa nici valorile economice, adica banii, nu mai sînt ce-au fost. Am trecut prin inflatie ca nimeni altcineva (pîinea costa de 2000 de ori mai mult ca acum 16 ani, apartamentele la fel), Banca Nationala intervine frecvent pentru a corecta inflatia, cursul valutar, masa monetara de pe piata, regulamentele bancilor private si sistemul de creditare…Dupa cîteva falimente mascate si smenuri pe fata, e greu sa mai ai încredere în valorile economice. Bursa este o anexa a grupurilor de interese si este frecvent teatrul unor escrocherii prin care majorarile de capital social pentru acoperirea datoriilor istorice fata de stat sînt vîndute sub forma de actiuni prietenilor la preturi ridicole… Patronii reintra în posesia actiunilor, iar statul primeste o suma de cîteva ori mai mica decît valoarea datoriei. De asemenea, competitiile de genul licitatiilor pentru anumite servicii sau bunuri sînt si ele trucate. Caietele de sarcini sînt create pe profilul unei firme favorizate, în asa fel încît aceea si nu altcineva, sa cîstige competitia. Descoperi ca în spatele marilor afaceri se afla nume rasunatoare pe scena politica, fosti securisti sau tutari comunisti. Chiar si cea mai populara forma de adjudecare a valorilor, Loteria, a fost, de-a lungul timpului, forma cea mai sigura de îmbogatire a unora ( în special din consiliile de administratie) si saracire a altora, a împatimitilor. Ca si în cazul diplomelor universitare, jocul valorilor are cîstigatori predestinati, preselectionati, stiuti dinainte. Pentru oameni valoarea este, înca, la mare pret. D-aia e valoare…Însa ierarhiile, fie ele intelectuale sau economice, sînt stabilite, de multe ori, înainte de a se împarti cartile, de a se face jocurile. Încercarea de a juca la doua capete, la capatul spiritual si la cel material, este rezultatul hipnozei pe care o exercita reusita sociala, valoarea tezaurizata, dar si semnul ca oamenii nu au încredere în vocatie. Presa exagereaza succesul si, în special, reusitele uneori cu miros penal al unor astfel de VIP-uri. De cele mai multe ori presa face aceste constatari fara fior etic-cutare afacerist este evocat pentru ca a reusit sa dea o lovitura de milioane de euro, un intelectual a reusit sa demonstreze ca prostitutia este o institutie profitabila. Cutare a reusit sa-si construiasca un imperiu financiar din banii de profesor. Altul, care plagiaza sistematic, devine universitar de marca si-i educa pe studenti ca munca intelectuala poate capata valoare doar prin hotie profesionista. Aceasta indiferenta este explicabila si pentru ca principala preocupare a presei este entertainmentul, distractia, distragerea atentiei. De cele mai multe ori, presa a fost cureaua de transmisie a propagandei de tip nou- ea a promovat valori false, gaunoase, doar pentru ca acestea vindeau mai bine un viitor de aur pentru copiii abonatilor.

Parerea ta despre acest ineditorial / Alte pareri (forum)